Testarea limitelor îl poate pune în încurcătură până și pe cel mai versat părinte. Sensibili, cu emoții puternice și neputincioși în fața propriilor impulsuri, copiii manifestă deseori moduri neobișnuite de a-și exterioriza emoțiile și nevoile. Pe de altă parte, în ceea ce-i privește pe părinți, cu cât vor reuși mai repede să fixeze limite, cu atât mai ușor va reuși un copil să renunțe la ”testare”.
Cum impunem limite?
Sunt multe cărți de parenting din care poți învăța ce funcționează și ce nu. Sau măcar ce poți încerca să faci pentru a impune limite și nu numai. Cert este că fiecare familie este diferită, ce funcționează la un copil s-ar putea să nu funcționeze la altul. Așa că, în relația cu copilul pornește de la tine. Care sunt limitele tale, dar ale familiei? Cu ce ești ok și cu ce nu? Să anihilezi nevoile și principiile tale și să urmărești ad litteram recomandările specialiștilor nu va duce altundeva decât la acumularea frustrărilor. Frustrări care vor ieși la suprafață și care ar putea genera multă confuzie în mintea piciului tău. Totuși, indiferent care sunt comportamentele pe care nu ai vrea să le mai vezi manifestându-se la copilul tău, poți să ții cont de câteva recomandări universal valabile:
- Oferă răspunsuri clare, formulate cu calm și convingere
Copiii nu răspund la pledoarii. Dacă nu vii cu o poveste frumoasă și o carte colorată, s-ar putea ca nici să nu fie interesați de ce încerci să le explici. Așadar, explicațiile lungi, complexe deseori nu funcționează. Încearcă să-i spui cât mai clar cu putință că nu îi dai voie să lovească, de exemplu. Predicile de tipul: ”NU e frumos să lovești. La noi în familie nu se lovește!” pot pune paie pe foc, dând prea multă atenție copilului.
La extrema cealaltă, predicile de tipul: ”Te rog să nu lovești. Noi nu ne lovim prietenii”, nu impun autoritatea clară de care un copil are nevoie. Iar în acest caz va continua să testeze limite.
În schimb, dacă poți anticipa lovitura, ai putea ridica o mână pentru a bloca agresivitatea copilului, spunându-i ferm, dar pe un ton normal ”Nu-ți dau voie să lovești!”. Dacă nu poți anticipa lovitura, îi poți spune pur și simplu ”Nu vreau să lovești!”
”Trebuie să știi ce este important și pentru tine, și pentru copil. Dacă nu formulezi clar regulile, opoziția copilului va persista, ceea ce te face pe tine, ca părinte, și mai furios. Acest fapt, la rândul lui, accentuează conflictul deja existent, ducând la o situație nefericită în care se amestecă furia, nevinovăția și frica. Este dificil pentru un copil să crească alături de părinți ambivalenți.” (Magda Gerber, Dear – Parent: Caring for Infants With Respect).
Spune-i ce ai de spus cu calmitate. Dacă dai semne de furie, devii agitat sau spui prea mult, riști să transformi comportamentul nedorit în ceva important.
Copilul tău are nevoie să aibă încredere în tine, să te recunoască ca lider și să îți valideze autoritatea, așa că ”bajbâielile” nu își iau locul atunci când vine vorba de trasarea unor limite.
- Fii consecvent
Formulează-ți cerințele cu claritate și respectă ce spui. ”Ne uităm 30 de minute la desene, doar după ce îți strângi jucăriile”. În același timp spune-i și consecințele. Este nevoie de mult exercițiu, dar funcționează în favoarea tuturor, odată ce se instalează obișnuința.
Este adevărat că nimeni nu poate fi 100% consecvent, dar ce se întâmplă atunci când ai un comportament ambivalent? Atitudinea copilului se înrăutățește, iar tu vei deveni din ce în ce mai obosit și frustrat.
De ce este importantă consecvența pentru copii? Ei au nevoie să știe la ce să se aștepte pentru că asta îi ajută să ia decizii în cunoștință de cauză. Pe măsură ce cresc, învață că anumite comportamente vin la pachet cu anumite consecințe.
James Lehman spune că regulile nu ar trebui să devină mai mult sau mai puțin stricte pentru că ai avut o zi grea la muncă sau pentru că ai avut o zi plină de satisfacții. Consecvența, regulile, limitele, valorile și consecințele sunt esențiale în stabilirea unei culturi a responsabilității. Când nu ești consecvent în această zonă, îți subminezi autoritatea întrucât limitele nu sunt clare, iar ceea ce spui nu se potrivește cu ceea ce faci.
Oricât de tare te-ai teme că aplicarea unor limite sau instaurarea unor reguli ar putea îngrădi spiritul liber al copilului sunt numeroase exemple care dovedesc că lipsa limitelor trimite în societate adulți nesiguri și plictisiți de viață. Care sunt metodele tale de a impune limite? Lasă-ne un comentariu mai jos și ajută-ne să îmbogățim articolul.
Sursa: Nu există copii răi, Janet Lansbury
Leave a Reply